Puțini își mai amintesc cum se putea asculta muzică bună în vremurile când la radio se difuzau doar melodii gen ”Țara mea cu ochi frumoși”. Foarte greu reușeam să facem rost de o “vechitură”, așa cum ne plăcea nouă. Îi invidiam pe timișoreni că ei aveau ceva mai multe noutăți pentru că erau lângă sârbi, sârbi care – nici acum nu înțeleg de ce – aveau viața cu mult mai relaxată decât noi: cu blugi, cu deodorante și săpunuri capitaliste, cu pachete de cafea, gumă de mestecat și muuultă muzică bună. Noi aflam despre noutățile rock doar de la regretatul Cornel Chiriac și al său ”Metronom” de la Radio Europa Liberă. Ne era foarte greu să avem acces la noutăți și, disperați, ajunsesem să credem tot ce auzeam despre coloșii pe care-i îndrăgeam și-i ascultam.

Așa am auzit o poveste despre cum a fost descoperit Jimi Hendrix de către Chas Chandler, care trecea printr-un parc din New York și l-a văzut pe viitorul cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor exersând la o chitară făcută din… coceni de porumb (!) L-a întrebat dacă știe să cânte la așa ceva și a rămas uimit de cât de meseriaș era! Chitară din coceni de porumb!? Hai că am fost chiar proști de am crezut așa ceva! Și am crezut și am povestit mai departe, negândindu-ne o clipă că totul nu este decât un cumplit fake news și că singurul adevăr în toată acea poveste era că cel care-l descoperise pe Jimi Hendrix a fost Chas Chandler, basistul de la The Animals, care l-a găsit pe Jimi într-un club din New York și a rămas uimit că Jimi cânta la chitară până și cu dinții. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la moartea lui Chas Chandler (RIP)…

Apoi a mai fost mitul orbului pe care Ritchie Blackmore îl introducea în melodiile formației Deep Purple pentru că ar avea un văr orb și tot timpul și-ar fi pus întrebarea ce vede el și cum este în viziunea lui lumea. Că ”Child in time” ar avea la origine o poveste filozofică cu un orb care urcă piramida timpului și, ajungând în vârf, nu reușește să spună ceva de acolo pentru că se prăbușește (ce credeam noi că poate să vadă un orb?). În realitate, ”Child in time” este o melodie inspirată de războiul din Vietnam.

Apoi mai este și ”When a blind man cries”, un super cântec, fără vreo legătură cu „vărul” și pe care Deep Purple, după ce Ritchie Blackmore a părăsit formația înființând trupa Rainbow, n-a mai avut voie să-l cânte.

Sau că Suzi Quatro și-a schimbat numele din Cuardo în Quatro (de parcă numele ei ar însemna același lucru în toate limbile ca și în română!), sau că Demis Roussos, după un accident, ar fi fost nevoit să-și ridice vocea cu opt octave, că de aceea ar fi cântat atât de subțire.

Și alde de-astea, unele mai ciudate decât altele, dar pe care le-am crezut fără să clipim, pentru că nu aveam acces la informațiile adevărate. Ni se închisese ușa către libertate. Doar ce mai vedeam, din când în când, prin gaura cheii atunci când Cornel Chiriac rotea cheia invers.

Mă întreb și acum dacă toate aceste fake news-uri apăruseră pentru că cineva nu știa să traducă în mod corect anumite informații din puținele reviste de specialitate care apăreau în “lumea liberă“ sau erau răspândite de Securitate ca să avem impresia că încă mai trăim pe planeta Pământ.

În prezent este o invazie de știri, de informații și mai cred și acum anumite chestii. În momentul în care aflu adevărul, zâmbesc în sinea mea: Jimi cânta la o chitară din coceni de porumb… Informați, nu glumă!

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • Un monument pentru Cornel Chiriac. Un monument al muzicii

    Am avut un vis, pe care am vrut să-l transform în realitate imediat după 1989. Atunci am f…
Mai multe articole similare
  • Un monument pentru Cornel Chiriac. Un monument al muzicii

    Am avut un vis, pe care am vrut să-l transform în realitate imediat după 1989. Atunci am f…
Mai multe de Gabriel Cazan
Mai multe în Opinii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *