Am locuit în blocul cu trei etaje de pe strada Griviței, cel care este lipit de Magazinul Trivale (să-mi fie cu iertare, dar nu poate fi numit mall, cum este prezentat de cei care-l dețin. Nu așa arată un mall! Este pur și simplu un conglomerat de magazine, foarte puține, multe sunt spații goale, care are la etaj săli de cinematograf). Magazinul, în timpul copilăriei mele, nu era construit.

Blocul se învecina cu multe case vechi și foarte frumoase. În față se afla casa actriței Lili Ciumber, o clădire impunătoare cu un spațiu al scărilor generos. Visam mereu să le urc și să le cobor, atât de fascinat eram de frumusețea lor. Le vedeam prin geamuri. Dar n-am avut ocazia! A fost demolată și înlocuită cu Fortuna.

Blocul era lipit de o altă casă interesantă, cam neîngrijită, dar nici nu avea cine s-o facă, pentru că fusese furată de comuniști și dată în folosință nici nu mai știu cărei famili. Doar atât îmi amintesc, că avea două gemene care purtau ochelari și care mă enervau pentru că erau niște slăbănoage și răutăcioase. Se supărau pe mine pentru că le furam păpușile. De ce făceam asta? Pentru că erau foarte urâte și eram sigur că, dacă vor continua să se joace cu ele, vor ajunge scriitoare de scenarii horror sau chiar ele vor face parte din povești de groază. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu ele. Nu cu păpușile, cu gemenele…

Apoi, legat de casa aia era blocul 12A, în care locuia un prieten de-ai mei care se numea Carmen. Nu râdeți, este într-adevăr un nume frumos pentru un băiat! Pentru mine, mai toate numele de fete se termină în A. Ori, Carmen nu este nume de fată. Legătura dintre curtea interioară a blocurilor, care era foarte generoasă, în vremea aceea fiind plină de copii, și Strada Mare se făcea printr-un gang care străpungea un spațiu dintre magazinele înșiruite de-a lungul străzii. Apoi, în față, era restaurantul Victoria, care a fost demolat și în loc s-a construit Hotel Muntenia. Dar de ce a dispărut și biserica „Sf. Nicolae”?

În alte orașe, inclusiv în București, s-au ascuns bisericile, s-au mutat, s-au mascat cu diverse plantații. S-a făcut orice numai să nu se renunțe la credință. La noi, însă, s-a demolat, iar în loc nimeni nu știe ce s-a construit. S-a demolat pur și simplu, ca și cum ar fi fost un edificiu care a făcut mult rău. Oare? Oare chiar așa de răi au putut să fie conducătorii din acea vreme încât să-și bată joc fără milă de un loc în care oamenii își pot găsi liniștea sufletească, un loc în care oricine se poate regăsi și-L poate afla pe Dumnezeu?

De fapt, nici n-ar trebui să mă mire gestul celor care ne conduceau atunci, pentru că am văzut ce au făcut și cei de acum.

Se descoperiseră, în momentul în care s-a decis amenajarea centrului orașului (care s-a concretizat doar prin montare de pavele de diferite culori), ruinele bisericii „Sfântul Nicolae”. Atunci, persoana care era la Inspectoratul de Cultură a promis că le va acoperi cu un geam special, ca să se poată vedea ce-a fost acolo și ce-au făcut comuniștii. Dar nu s-a ținut de cuvânt. Iar primarul din vremea respectivă a dat ordin ca ruinele să fie acoperite cu beton și cu pavele de culoare portocalie. A promis că va monta un sistem de iluminat, care va contura perimetrul fostei biserici. Dar nu l-a montat.

În prezent, ceea ce dovedește că acolo a fost biserica „Sf. Nicolae” sunt o troiță și o icoană a sfântului lipită pe un copac din spațiul verde. Cineva aprinde, din când în când, o candelă sub icoana de hârtie.

„Poporul român are doar două calități: este ospitalier și credincios”. Asta spunea Dimitrie Cantemir acum câteva sute de ani. Oare să fi rămas doar ospitalitatea, iar cealaltă a dispărut odată cu trecerea multor generații prin cenzura comunismului? Eu nu cred!

Acum s-a hotărât din nou amenajarea centrului orașului (sper că nu se vor schimba doar pavelele!). Nu zice nimeni să se reconstruiască biserica, dar se poate găsi o metodă prin care să se onoreze că acolo a fost una dintre cele mai vechi biserici din Pitești. Sunt sigur că printre proiectanți există și descendenți ai credincioșilor de care amintea Cantemir. Poate că unul dintre ei este chiar actualul primar, cine știe? (Va urma)

Ne puteți citi și pe pagina noastră de Facebook și în grupul de socializare Pitesti24.ro. De asemenea, vă puteți abona la canalul nostru de YouTube.  

Distribuie
Mai multe articole similare
Mai multe de Gabriel Cazan
Mai multe în Opinii

Un comentariu

  1. George

    19-01-2024, 12:55 la 12:55

    „…caci acolo unde sunt 2 sau 3 adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor”… (Matei18:20) Am simtit nevoia sa postez asta… asa ca si un citat despre notiunea de biserica azi, 19 ianuarie de… ziua internationala a religiilor… Si din capul locului spun axiomatic… ca imi esti simpatic. Na ca mi-a iesit si-o rima… Ba chiar ne potrivim curricular foarte, foarte, foarte bine. Primul „foarte” se refera la liceul Balcescu… si restul… a venit aproape de la sine… Ba mai mult… am copilarit tot in „km 0″… si intre altele am vazut cu ochii mei (destul de tristi) in prima mea vacanta de vara cum au pus la pamant in mai putin de 3 ore ‘Biserica cu ceas Sf. Nicolae… tragand de ea cu ajutorul unui tanc. Nu prea erau nici buldozere atunci… daramite idei ingineresti (altfel, neaose romanesti) ca in anii ’80 de a translata asemenea constructii… Sincer… cam subreda constructia… unii spun ca si istoria ei… Ca pitestean am retinut 3 lucruri… Exact aici s-au tinut 2 importante „tedeumuri” in prezenta sefilor de stat de atunci, Carol I (in 1878 dupa cucerirea independentei Romaniei) si de pitesteanul Ion Antonescu (in 1941 dupa inabusirea rebeliunii legionare)… In ambele cazuri capitala traversa „vremuri tulburi… Sper sa nu ma fi inselat… Si trei, a fost se pare… singura biserica de rit ortodox cu ceas… cel putin din Muntenia si Moldova… In rest, eu nu mai cunosc cel putin in Pitesti o alta demolare de biserica… poate doar cand s-a construit Palatul Prefecturii (1888-1889) cand s-a aprobat demolarea schitului Buliga… de catre guvernul (liberal) de atunci… Si asa s-a nascut CENTRUL PITESTIULUI… cu cladirile lui… emblema… Muzeul judetean (a carui restaurare tot tine… de trei ani) si iata Hotel Muntenia… altadata o bijuterie care arata azi ca si o cladire parasita… la care mai apare cate-o „plomba hidoasa” in plin CENTRU !!! Ba chiar si un grup statuar emblema al Pitestiului „1907” (ce aparea in cartile postale) a fost practic desfigurat , taranul roman fiind „exilat” pe alt soclu… acum, de vreo 17 ani tronand Bratianu care nici el nu intelege de ce sta pe-un soclu cu basoreliefurile cu taranii rasculati… si cate si mai cate… Draga Gabriel, eu, cand trag perdeaua… Centrului Pitestiului ASTA VAD AZI… Hai sa fim mai multi care… pot sa se exprime cum o faci si tu… spre binele urbei noastre… Altfel, odoarele bisericii Sf.Nicolae isi fac in continuare treaba lor in Biserica Ienculesti din Valea Mare, Sf. Treime din Pitesti si Podu Brosteni (Costesti). La muzeu a ramas doar pisania si … ceasul… si cine stie cand poate va sosi si el… macar sa ne mandrim ca am putea avea singura biserica ortodoxa cu ceas… Poate… vreuna in constructie… sa-l si revendice… odata cu hramul. Cu drag, fratele lui Carmen

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *