Toate merg anapoda în țara asta. Nici nu e de mirare! Nu ne-am schimbat deloc. În istoria noastră am rămas aceiași, aceiași ca cei pe care romanii i-au pus să locuiască în Dacia, abia cucerită, și care se afla la marginea Imperiului. Au aruncat acolo câțiva măturători și delincvenți, din care au ieșit, de-a lungul timpului, un Popescu, Ionescu sau Petrescu. Și cu toată trecerea vremii, măturătorii au rămas aceiași, chiar dacă au venit peste ei popoare migratoare, turci, fanarioți, austro-ungari, nemți. Nu s-au lăsat deloc convinși să-și schimbe caracterul, personalitatea, felul de a fi. Au luptat să rămână la fel: obedienți, lași, fricoși, obsedați, lacomi, hoți. Care este prima poezie care se învață în grădiniță? „Cățeluș cu părul creț fură rața din coteț, el se jură că n-o fură și l-am prins cu rața-n gură…” Încă de mici suntem învățați că rața se fură și că trebuie să minți că n-ai furat-o…

Până și colindele ne învață la prostii sau mai bine zis ne țin mereu în priză nu care cumva să uităm ce trebuie să facem: „Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălțăm, când boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălțăm”, ca să nu ne deranjeze nimeni să putem colinda în voie. Dacă nu sunt acasă, de ce trebuie să-i colindăm? Simplu: luăm noi ce trebuie de la ei, pentru că i-am colindat! Și ar mai fi multe de spus, dar lasă-le deocamadată așa, pentru că toate merg în țara asta… așa!

Nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru ceea ce trebuie să facă, pentru că d’aia ocupă scaunele pe care le ocupă. Sunt puși în funcții oameni care nu au cum să facă ceva, pentru că nu pot, nu sunt în stare să construiască, să ia o decizie pe care s-o ducă până la capăt și nu s-o distrugă înainte de a o lua. Pentru că aruncatul găinii moarte dintr-o curte în alta, la noi, este sport național, mai popular chiar și decât fotbalul la care am crezut zeci de ani că suntem buni și încă mai credem…

Asta cu găina cred că se moștenește din tată-n fiu, încă de la măturătorii Imperiului Roman, nu-i așa? Aș vrea să dau câteva exemple din Antichitate, dar pentru asta ar trebui să scriu romane întregi, mii de articole și tot n-aș termina.

Cineva îmi spunea odată că „nu ne mai facem bine” și l-am întrebat „oare, sperai că ne vom face bine?”. „Credeam!”, mi-a răspuns…

Cum să te faci bine când tu vrei ca în țara asta să meargă totul ca afară, dar nu ai nicio șansă să vezi asta pentru că suntem conduși de cei mai impotenți oameni? Se declară că se fac autostrăzi, dar nu se fac, se promite că alimentele nu se scumpesc, dar, în realitate, prețul lor s-a dublat, se condamnă corupția, dar cei care sunt găsiți vinovați sunt liberi și, mai presus de toate, averea lor este întreagă, neafectată de deciziile de confiscare ale instanțelor (de ce mai avem judecătorii și tribunale dacă hotărârile lor nu se pun în aplicare? Aaaa, stai un pic, pentru că avem un hățiș legislativ în care avocații pot găsi ce vor pentru clienții lor, anulând orice decize a instanței), salariile nu sunt nici pe departe acoperitoare consumului, mulți români abia trăiesc de la o zi la alta și știți ce este cel mai absurd? Printre ei se află și profesorii, cei care ne-au învățat să scriem, să citim, să ne educăm, să ne cunoaștem și să cunoaștem ceea ce ne înconjoară. Sunt sigur că dacă ei ar fi știut că unii dintre elevii lor vor ajunge în posturile care le decid lor salariile, nu i-ar mai fi învățat nimic! Nu, stai așa, că nu este bine! Atunci ar fi ajuns sigur în acele posturi, pentru că acolo trebuie oameni needucați sau care nu au nicio legătură cu funcția respectivă! Doar să îndeplinească o singură condiție: să fie membri de partid!

Și ar mai fi multe de spus, dar nu sunt eu cel care trebuie sa facă o radiografie a poporului român sau mai bine zis a politicienilor, a conducătorilor lui. Sunt alții care au mai mult timp și pot să disece fiecare domeniu în care omul poilitic român s-a murdărit pe… nas.

Pe mine altceva mă intrigă: lipsa de responsabilitate a celor care sunt puși în funcții. Adică lipsa asumării celui care crede că merită să fie pus acolo, și nu că este pus de nevoie sau de obligație pentru că îi este cineva dator lui să-l recopenseze pentru că i-a păstrat rândul la coadă sau pentru că au fost în aceeași clasă și au iubit aceeași fată și pentru că unul dintre ei s-a însurat cu ea, iar celălalt trebuia să primească ceva la schimb. Și, totuși, ajuns acolo, nu are puterea să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, ceea ce face sau ce va face…

Când tu îi reclami superiorului tău că ai o problemă și nu primești răspuns, atunci te îndrepți spre superiorul superiorului ca să rezolve problema. Și știi ce face superiorul superiorului? Trimite sesizarea ta tot la superiorul tău! Până la urmă nu înțelegi ce se-ntâmplă, pentru că rămâi la fel ca înainte, tot cu problema nerezolvată, pe când cel pe care-l reclami că nu ți-a rezolvat nimic devine mulțumit că a “rezolvat”, dar nici el nu știe ce, pentru că totul a rămas ca la început. C-așa-i în tenis…

Și nu-l mai lăsați pe Vadim să prezinte rubrica sport! Nimic nu se-nțelege! Cred că nici el nu înțelege mare lucru din rubrica lui!

Distribuie
Mai multe articole similare
  • Demisia, domnilor de la ANRE!

    Scriam în articolele mele anterioare despre cum este „C-așa-i în tenis” și atrăgeam atenți…
  • Băieții deștepți

    Băieții deștepți sunt readuși în atenția noastră de vreo câteva săptămâni. Fuseseră uitați…
  • C-așa-i în tenis… (continuare)

    Am fost rugat, de mulți cititori, să dau exemple la ceea ce am scris în articolul anterior…
Mai multe de Gabriel Cazan
  • Demisia, domnilor de la ANRE!

    Scriam în articolele mele anterioare despre cum este „C-așa-i în tenis” și atrăgeam atenți…
  • Băieții deștepți

    Băieții deștepți sunt readuși în atenția noastră de vreo câteva săptămâni. Fuseseră uitați…
  • C-așa-i în tenis… (continuare)

    Am fost rugat, de mulți cititori, să dau exemple la ceea ce am scris în articolul anterior…
Mai multe în Opinii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *