Am fost rugat, de mulți cititori, să dau exemple la ceea ce am scris în articolul anterior (articolul anterior, AICI). O fac acum.
Pe strada Trivale din Pitești sunt două unități militare care, prin activitatea lor, le fac viața un calvar locuitorilor de-acolo.
Școala de maiștri militari, din capătul străzii, ori de câte ori are câte-o acțiune, blochează prin soldați strada care urcă la școală. De ce sunt lăsați să o facă? Probabil că autorităților le este frică să nu fie împușcate de militari (Ha, ha!). Se vede asta din comportamentul lor, pentru că mașinile de poliție și de poliție locală, care ar trebui să reglementeze și să pună întrebări de ce interzic accesul pe stradă, patrulează în partea din vale a străzii și privesc cu teamă la cei doi militari: ”Or fi sau n-or fi înarmați?!…”
Toți cei care sunt convocați la evenimentele lor (examen, depunere de jurământ, sărbători etc.) își parchează mașinile pe stradă, transformând în haos viața și activitatea locuitorilor din zonă. Trebuie să știți că aceștia, pentru a avea liniște și pentru a trăi în armonie cu natura, au plătit bani grei ca să cumpere teren și să-și construiască locuințe acolo.
S-au făcut nenumărate adrese la comandanții unităților, prin care se semnala indisciplina celor care doreau să devină militari, dar și a celor care sunt deja componenți ai Armatei Române, care au rămas fără răspuns (este impropriu să vorbești despre disciplina Armatei Române văzând indisciplina membrilor ei!). Comandanții au ignorat cu bună știință „strigătele” celor care au fost deranjați de activitatea subalternilor lor.
În ultimă instanță, s-au trimis adrese către Ministerul Apărărării Naționale. Și știți ce-au făcut angajații care s-au ocupat de sesizare (pentru că nu cred că ministrul în persoană știa de necazul trivalenilor, ci trepădușii care au citit adresa și și-au luat angajamentul „las’ c-o rezolvăm noi!”)? Au redirecționat adresele către cei reclamați (?). Exact ca în tenis: minge de ghem, de set și de meci… în terenul adversarului! Sau este un AS? Hm! Posibil, la cât mă pricep eu la tenis…
Alt exemplu: un angajat al unei instituții din subordinea autorităților locale, nemulțumit fiind de conducătorul instituției pentru că-și bătea joc de activitate și-și încălca frecvent contractul de management prin care fusese numit, după ce a epuizat toate modalitățile de a semnala către conducerea instituției neregulile din activitate, la care nu a primit niciun răspuns care să remedieze cele semnalate, a recurs la ultima posibilitate: de a reclama la forul tutelar al instituției. Și știți ce-a făcut asta? A trimis sesizarea la conducerea instituției care fusese reclamată! Pentru că așa se face! Ba nu, pentru că așa-i în tenis, nu? Sigur, ăsta a fost un AS în terenul adversarului!
Și uite-așa se aruncă mingea dintr-un teren în altul, iar tu, care ai nevoie să ți se rezolve problema, stai pe margine așteptând să fie și scorul pe care-l dorești, care, mai tot timpul, este în favoarea adeversarului. Fiindcă așa-i în tenis, iar tu nici nu ești invitat în teren, pentru că nu faci parte din echipa lor!
Într-o altă ordine de idei: de ce-l lăsați pe Vadim să prezinte știrile sportive? Duceți-l la un curs de dicție, să învețe să vorbească! Nu se înțelege nimic!
