În 2013, adică acum mai bine de unsprezece ani (subliniez 11 ani pentru că nici după UNSPREZECE ani nu am primit niciun răspuns, deși există o ordonanță a petițiilor, O.G. 27/2002, care obligă și sancționează penal autoritățile care nu răspund petițiilor contribuabililor), mai multe asociații nonguvernamentale au depus o propunere la Primărie (nici nu mai știu cine era primar atunci. Posibil să fi fost eternul Pendiuc, care niciodată nu a reacționat la cererile venite din partea noastră, cum ar fi aceea cu monumentul pentru Cornel Chiriac, aceasta cu celebritățile etc. Probabil că nu suntem importanți sau așa crede dânsul. Sau poate că era ocupat cu anchetele DNA? Posibil! Ei, atunci este de înțeles!) pentru a se crea o alee a celebrităților municipiului, ca să se știe ce oameni de valoare am avut care nu trebuie să fie uitați. Dar nu s-a concretizat nimic.
Nu am renunțat la propunerea noastră și ne-am gândit să venim cu o localizare concretă, un proiect și chiar componența unei comisii care să decidă cine trebuie să aibă o lalea și nu o stea, pentru că laleaua este simbolul Piteștiului. Găsisem și un sponsor care să ne facă plăcile de recunoaștere. Și am așteptat din partea autorităților un „Să începem! Suntem de acord!”. Subliniez că nu implica cu nimic Primăria! Nici măcar un ban! Doar să fie de acord cu aleea aleasă, cea din parcul din fața Colegiului Național „Brătianu”. Și nici măcar nu stricam arhitectura sau ceva de pe acolo. Doar puneam câte-o lalea cu numele unui actor piteștean, pictor, arhitect, poet, scriitor, cu numele cuiva care a adus faimă Piteștiului sau a făcut ceva de neuitat pentru oraș. Însă, la apelul nostru am primit tăcere, indiferență. Nici nu ne-au luat în seamă.
Credeam că demersul organizațiilor noastre va face loc celebrităților care sunt efectiv ale Piteștiului și nu cum au devenit străzile orașului cu nume de personalități care nu au niciun fel de legătură cu urbea: monument și strada Doina și Aldea Teodorovici (oare, când trăiau, știau unde este Piteștiul?), statuia lui Grigore Vieru, strada Basarabiei sau strada Bucovina. Știați că avem în Pitești o stradă Toma Ghencea? Când îl întrebi pe Google cine este Toma Ghencea, îți apar cimitirul Ghencea și stadionul Stelei. Nicidecum o personalitate! Oare, care primar a fost atât de stelist încât să-și permită să pună numele unei străzi asemănător cu al cimitirului sau al stadionului Ghencea? Vă las pe voi să ghiciți! Iar exemple pot da multe. Le voi face într-un articol viitor.
Noi nu am vrut să schimbăm nume de străzi, de cartiere sau mai știu eu ce. Noi am cerut doar niște pătrate peste care lumea trece și pe care doream doar să punem câte o lalea în amintirea personalităților culturale care au așezat Piteștiul pe harta României. Își mai amintește cineva de actorii Dem Nicolescu, Ion Focșa, Vistrian Roman, Sebastian Papaiani (pardon, numele lui i l-ați dat unui cinematograf. Felicitări! Chiar a meritat! Păcat că acum se suprapune cu numele unui teatru), Petre Dumitrescu, Sorin Zavulovici, Miki Drăgan, Ileana Zărnescu, familia Radoslavescu, Jean Roxin sau de marele regizor Alexandru Tocilescu? De muzicianul Constantin Albu sau Nicolae Brânzeu? De pictorii Gică Pantelie, Augustin Lucici sau de sculptorul Vasile Rizeanu?
Știați că dacă-l întrebi pe Google cine a fost Mosoia îți apare „comuna Moșoaia, în apropiere de Pitești”? Când, de fapt, Constantin Mosoia a fost un pictor foarte apreciat? Mai știe cineva cine a fost Ion Gheorghe Vrăneanțu? Vă spun eu, ca nu cumva să-l confundați cu cine știe ce fotbalist sau cântăreț de manele. Picturile lui, pe vremea lui Ceaușescu, costau o avere și erau transferate de cei care plecau din țară, fiind siguri că vor lua bani buni pe ele de la colecționarii străini care-l apreciau foarte mult. Și când trăia puțini îl admirau, drept dovadă că la înmormântarea lui a participat o mână de oameni. Își mai amintește cineva de scriitorul Marin Ioniță? Cel care a fost coleg de școală cu Nicolae Labiș?
Da, da, nu vă mirați! Și noi am avut și avem oameni celebri, pe care, dacă nu se va pune un obstacol în trecerea timpului, lumea îi va uita definitiv. Asta am vrut să facem. Să-i punctăm acolo, pe o alee, ca lumea să nu-i uite și să ne reamintească tot timpul că Piteștiul, în trecut, nu a fost doar un loc unde se vindeau vitele și că acum este un oraș-dormitor. Piteștiul a fost și este un oraș cu multă cultură și istorie!
Ne puteți citi și pe pagina noastră de Facebook și în grupul de socializare Pitesti24.ro. De asemenea, vă puteți abona la canalul nostru de YouTube.
