Prefectul Emanuel Soare știe că este depășit de situație, la fel cum au fost sau vor fi și ceilalți prefecți. Prezentat (pripit, în opinia mea) până de curând ca un exemplu de urmat în războiul cu epidemia, Argeșul reintră pas cu pas, pași mari, în „rândul lumii” în care noul coronavirus se răspândește într-un ritm alarmant. Soare ar striga, dar nu poate, libertatea de exprimare îi este îngrădită de funcție și de subordonarea politică: domnule Iohannis, trebuie stare de urgență!
Nu a strigat, dar, ușor voalat, a spus-o în declarația sa de presă de astăzi: județele nu mai pot ține sub control epidemia numai cu restricțiile permise de starea de alertă, e grabnic nevoie de o măsură radicală de la președinte. Măsură care, însă, nu va veni în următoarele săptămâni, pentru că Iohannis și liberalii vor alegeri ACUM, când încă liberalii sunt pe val, când încă nu i-a erodat guvernarea.
Iar aici vreau să demontez o manipulare pe care și Emanuel Soare o rostogolește în spațiul public. Nu o face pentru că ar crede în ce afirmă, ci pentru că asta este linia partidului (PNL) în a explica ce nu e de explicat. Alegerile nu reprezintă un risc suplimentar de răspândire a bolii, susțin liberalii. Dar cine pretinde așa ceva? Nu, nu ziua votului este problema, în condițiile în care e de așteptat ca, la fel ca și în cazul localelor, și parlamentarele să fie bine organizate din punct de vedere sanitar. Campania electorală poate reprezenta, în schimb, un risc, dar nici campania nu e adevărata problemă. Atunci, care? Simplu: pentru că președintele și liberalii vor alegeri ACUM (nici PSD nu s-a dat de ceasul morții ca ele să fie amânate, dar nu la PSD este decizia), administrația Iohannis nu instituie stare de urgență (incompatibilă cu scrutinul), iar fără stare de urgență limitarea răspândirii virusului în țara noastră a devenit imposibilă.
Bucată cu bucată, Europa intră în carantină. România, nu. Carantina, pentru o lună sau două săptămâni, fie ea și parțială (păstrând deschise business-urile esențiale, dar nu o carantină soft), în alternanță cu perioadele de relaxare a restricțiilor ajută țările să câștige timp. Timp ca spitalele să nu fie sufocate și timp până când lumea va avea acces la un vaccin sau un tratament specific împotriva COVID-19.
Klaus Iohannis a procedat corect în primăvară când a decretat starea de urgență și greșește acum, când nu o mai face din rațiuni politice. Numărul infectărilor va tot crește, iar în lipsa carantinei naționale – de infectare scapă cine poate și spitalele vor fi copleșite, având de suferit atât pacienții cu forme severe de COVID-19 care au nevoie de un loc la ATI, cât și pacienții cronici. Cea mai mare presiune va fi, este deja, pe sistemul sanitar. În locul unei decizii ferme, guvernanții iau în calcul închiderea parcurilor pe timpul nopții. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns! Suntem, sunteți pe cont propriu.
