Robert Takacs, elev la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, critică vehement condițiile de concurs și de cazare de la Olimpiada Națională de Limba Engleză desfășurată recent (între 17 și 21 aprilie) în Pitești.
Mărturia elevului, care s-a numărat printre concurenți, contrastează flagrant cu discursul organizatorilor, care, prin vocea inspectorului școlar general al județului Argeș, Alina Manea, au catalogat pozitiv evenimentul („o poveste fără pereche”). De asemenea, prefectul Radu Perianu a vorbit despre Olimpiada Națională de Engleză care a avut loc în Pitești ca fiind „un eveniment important găzduit de județul nostru și pentru a cărui organizare felicit Inspectoratul Școlar Argeș”. Redăm mărturia elevului din Bistrița, publicată pe un grup de Facebook.
„Am fost nevoiți să trecem pe lângă mașinile care circulau cu peste 80 de km/h”
„Consiliul Județean BN (n.r. – Bistrița Năsăud) ne-a indicat să folosim trenul pentru transport până în județul Argeș, așa că am luat Interregional-ul de noapte – am ajuns din Bistrița în dimineața de duminică 17 (n.r. – aprilie), la ora 09:00, la Pitești. Sosirea concurenților și check-in-ul se făceau în mod normal după ora 14:00, deci prânz nu ne-a oferit nimeni. Am așteptat o oră la recepție, în Bascov, la 7,5 km de oraș, unde am fost duși de doi profesori voluntari cu mașinile personale. Ne-am cazat până la urmă și am comandat pizza.
După-masă, programul liber ne permitea să ne plimbăm și ni s-a spus că avem autobuzul local gratuit, fiind elevi participanți la Olimpiadă. Profesorii voluntari ne-au explicat cum ajungem la autobuz, care era la aproximativ 15 minute de mers pe jos. Problema pe care am întâmpinat-o era nu atât de mult ploaia puternică, ci mai ales faptul că până la stația de autobuz nu exista trotuar. Noi, copii de la clasa a 7-a la a 12-a, împreună cu profesoara însoțitoare, am fost nevoiți să trecem pe lângă mașinile care circulau cu peste 80 de km/h la ieșirea de pe centura Piteștiului (extensie de autostradă). Până la urmă, autobuzul nu a fost gratuit, dar un șofer de treabă ne-a lăsat să călătorim fără să plătim după ce i-am explicat că suntem veniți cu Olimpiada.
În acea seară avea loc Deschiderea Oficială. De data aceea am ales taxiuri pentru a ajunge la Filarmonica Pitești (n.r. – unde au avut loc festivitatea de deschidere și, ulterior, premierea), drum care ne-a costat nu mai puțin de 20 de lei. Discursul care ne-a rămas întipărit în minte este următorul: „Nu mi-am pregătit un discurs, dar când vă văd pe voi, nici nu am nevoie de unul” (purtătorul de cuvânt al deschiderii), dar și „Oricum toată lumea știe limba engleză” (Prefectul județului Argeș). De asemenea, organizatorii au menționat cu mândrie faptul că fiecare județ e cazat într-o pensiune și nu într-un cămin și că sunt bucuroși că ne oferă condiții egale, dar în special condiții bune tuturor”.
„Frig teribil în școală. Îți înghețau mâinile pe pixuri”
„Ziua 2, luni, prima probă. Pentru probele de concurs, județul ne-a asigurat transport de la și la cazări. Fapt ce nu mai ține de organizare: era un frig teribil în școală (n.r. – Școala Gimnazială „Matei Basarab”, unde s-au desfășurat probele de concurs), care, dacă nu mă înșel, este racordată la încălzirea municipiului, care fusese întreruptă în luna aprilie. Îți înghețau mâinile pe pixuri, dar ne-am descurcat, ce să facem?”.
„Mâncarea era rece. Camerele aveau încălzirea defectuoasă”
Am fost duși înapoi la cazare, unde ne-a fost servită masa. Mâncarea, cel puțin felul principal, era rece. Probabil fusese pregătită în prealabil și servită înainte să ajungem noi. Am mâncat, cel puțin cei mai mari, care suntem mai mult sau mai puțin obișnuiți să mâncăm și ce nu ne place. Ceilalți mai mici au răbdat.
Experiența de la cazare nu era tocmai una plăcută, iar lucrul acesta ne fusese confirmat și de localnici. Profesorii supraveghetori de la probe au discutat cu noi despre locurile de cazare și ne-au spus că atât hotel Dinastia, cel din Bascov, cât și hotel Carmen, din centrul orașului (n.r. – centrul Piteștiului) se aflaseră în insolvență înainte de participarea noastră. La Dinastia camerele aveau încălzirea defectuoasă și, în schimb, ni se ofereau radiatoare electrice pentru prizele care aproape că ieșeau din perete. Dușul se bloca de fiecare dată când îl foloseai, iar robinetul ba dădea, ba nu dădea apă caldă. Am înțeles că în alte camere erau crăpături mari în pereții băilor, dar nu am văzut asta cu ochii mei”.
„Drumul a fost făcut cu Bolt, din nou din banii noștri”
„Ziua 3, marți, proba a doua. După finalizarea probei de speaking, care s-a desfășurat în ordinea alfabetică a județelor, am fost opriți în sala de sport a școlii, unde am fost nevoiți să așteptăm până la finalizarea probei de către toți participanții. După a doua zi de îndurat frig la Școală Gimnazială „Matei Basarab” și după o porție bună de ficăței reci la Dinastia, ne-am întors în oraș. Pentru vizualizarea rezultatelor inițiale și depunerea contestațiilor nu ni s-a mai oferit transport, deci drumul a fost făcut cu Bolt, din nou din banii noștri”.
„Premiile, în special premiul de aur, au lăsat de dorit”
Ziua 4, miercuri, premierea. Nici pentru premiere nu ni s-a oferit transport, fiindu-ne menționat că ni se oferă libertatea de a ne alege mijlocul de transportul („Bolt, taxi, autobuz, mașină personală”) – adică să plătim din nou din banii noștri.
Premierea a avut loc tot la Filarmonica Pitești, unde am auzit un discurs la fel de mândru ca cel de la deschidere: (aprox.) „Suntem extrem de bucuroși că am putut să vă oferim cele mai bune condiții, iar noi considerăm că aici la Pitești s-a desfășurat o olimpiadă perfectă”. Organizatorii ori nu aflaseră, ori pe ei nu îi interesau condițiile de la pensiuni.
Mai târziu, în timpul premierii efective, prezentatorul înșira atât de repede numele premianților, încât aceștia nu aveau timp să urce pe scenă și să-și primească premiile. Îmi amintesc un comentariu făcut de prezentatoare către un elev „Hai, hai, mai repejor!”, pe un ton destul de iritat. A fost o grabă atât de mare, încât și organizatorii au încurcat premiile între elevi.
Premiile, în special premiul de aur, au lăsat de dorit. Unul dintre colegii noștri a luat cel mai mare punctaj pentru categoria sa și a fost răsplătit financiar cu 300 de lei, dintre care o sumă fusese oferită prin sponsorizarea editurii Paralela 45. 300 de lei pentru CEL MAI BUN elev la limba engleză pe categoria lui DIN ȚARĂ. O mențiune valora 65 de lei. Se pare că atât merită elevii performanți din țară noastră.
Mi s-a spus mai târziu pe internet că olimpiadele școlare sunt „pentru PR-ul propriu (scuzat de la ore legal, respect de la profesori, diplome pentru facultate”, și că „nu te duci acolo dacă vrei să schimbi lumea și să dai pe toți pe spate”. Că „profesorii te împing să participi ca să ia un spor la salariu, școala te încurajează pentru reputația de școală bună și inspectoratul ca să arate rezultate”.
„O îngrijitoare de la hotel ne-a înjurat colegii, făcându-i nesimțiți și animale”
„Eu nu m-am întors la hotel în acea seară, ci am rămas în oraș cu niște prieteni. Dar din poveștile celor de la hotel Dinastia, o toaletă de la etajul 3 se înfundase. Apa a început să curgă prin podea și să umfle tavanul toaletei de la una dintre camerele noastre, iar până la urmă tencuiala de pe tavan a cedat și s-a prăbușit.
Una dintre îngrijitoarele de la hotel ne-a înjurat colegii, făcându-i nesimțiți și animale pentru ceva care nu era vina lor, iar mai apoi a desfăcut țeava toaletei, împroșcând deșeuri prin toată baia”.
„Mi-e teamă că sutele de elevi care au fost la Pitești nu vor mai dori să participe la altă olimpiadă națională”
„Se pare că acestea sunt „cele mai bune condiții” pe care le-au meritat colegii mei și ceilalți participanți la ONLE 2022 de la Pitești. Aș vrea să-mi fac vocea auzită și să îi încurajez și pe ceilalți elevi olimpici naționali, de la toate materiile, să-și facă vocea auzită, pentru că ce se întâmplă în țara noastră nu mi se pare normal.
Chiar dacă zilele trecute am cheltuit mult mai mulți bani decât ar fi trebuit, atât pentru mâncare, cât și pentru transport, eu spun că m-am simțit bine și că experiența primei (și ultimei) mele olimpiade naționale m-a dezvoltat ca om. Am cunoscut foarte mulți oameni și am reîntâlnit prieteni din alte județe și mă bucur nespus pentru această ocazie.
Dar ce m-a deranjat cel mai mult a fost modul în care s-au mândrit organizatorii pentru ce au realizat. Eu nu voi mai avea ocazia să particip la o olimpiadă națională, dar mi-e teamă că sutele de elevi din clasele 7-11 care au fost anul acesta la Pitești nu vor mai dori să participe la altă olimpiadă națională și nu-și vor mai dori performanță de teama altui hotel mizer, mâncării reci sau de teama de a avea de cheltuit zeci sau sute de lei pentru a putea lua parte la activitățile olimpiadei.
Acum sunt bine și sunt acasă, iar ai mei știu că m-am simțit bine și că am reușit să fac această ieșire cât mai bună. Dar poate pentru alții nu a fost așa. Ceva trebuie schimbat”. (Sursă foto: Facebook)
